- nováţie
- s. f. (sil. -ţi-e), art. nováţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. nováţiei; pl. nováţii, art. nováţiile (sil. -ţi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
nováţie
Look at other dictionaries:
novaţie — NOVÁŢIE, novaţii, s.f. 1. Act juridic prin care o obligaţie nouă şi cu alt conţinut se substituie unei obligaţii vechi (ce se stinge). 2. (Rar) Inovaţie. – Din fr. novation, lat. novatio. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 nováţie … Dicționar Român
nova — NOVÁ, novez, vb. I. tranz. (jur.) A face, a încheia o novaţie (1). – Din fr. nover, lat. novare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 nová vb., ind. prez. 1 … Dicționar Român
inovaţie — INOVÁŢIE, inovaţii, s.f. Noutate, schimbare, prefacere. ♦ Rezolvare a unei probleme de tehnică sau de organizare a muncii cu scopul îmbunătăţirii (productivităţii) muncii, perfecţionării tehnice sau raţionalizării soluţiilor aplicate. [var.: (înv … Dicționar Român
novatoriu — NOVATÓRIU, IE adj. (Liv.) Referitor la novaţie. [< fr. novatoire]. Trimis de LauraGellner, 24.06.2005. Sursa: DN … Dicționar Român
novaţiune — NOVAŢIÚNE s.f. v. novaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
renovaţie — RENOVÁŢIE, renovaţii, s.f. Renovare. – Din fr. rénovation. Trimis de dante, 07.07.2004. Sursa: DEX 98 renováţie s. f. novaţie Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic RENOVÁŢIE s.f. Renovare. [gen. iei … Dicționar Român
